Tulburarea de atenție sau tulburarea de hiperactivitate (ADHD) este cea mai frecvent tulburare psihiatrică diagnosticată din copilărie. Copiii cu ADHD au dificultăți în menținerea atenției, sunt ușor de distras, impulsivi și, uneori, hiperactivi. Deși aceste comportamente sunt observate în rândul tuturor copiilor, copilul cu ADHD prezintă probleme funcționale acasă, cu prietenii și la școală. Este important să rețineți că nu toți copiii cu ADHD sunt hiperactivi.

Incidența ADHD este într-adevăr mai mare în rândul copiilor adoptați decât în populația generală. De ce se întâmplă acest lucru, poate fi cel mai bine înțeles, analizând cauzele potențiale ale ADHD. Au fost propuși, de-a lungul timpului diferiți factori de risc pre-adopție care pot explica prevalența ridicată a simptomelor ADHD la copiii adoptați. În primul rând, instituționalizarea timpurie a fost constant legată de creșterea nivelului simptomelor ADHD la copiii adoptați. Adică, copiii din instituții au adesea mai puține șanse de a experimenta și de a se angaja în interacțiuni calde și receptive cu cei care îi îngrijesc,  cel mai adesea din cauza schimbării frecvente a îngrijitorilor. Potrivit teoriei atașamentului lui Bowlby, astfel de deficiențe în interacțiunile timpurii dintre îngrijitor și copil pot împiedica formarea unor relații de atașament sigure și pot afecta abilitățile de autoreglare emoțională ale copilului. O explicație neuropsihologică poate fi aceea că lipsa interacțiunilor consecvente și receptive la începutul vieții poate perturba dezvoltarea regiunilor creierului, inclusiv zonele din cortexul prefrontal, importante pentru atenție și prelucrarea informațiilor sociale. Deteriorarea acestor zone ale creierului, la rândul său, poate avea ca rezultat simptome caracteristice ADHD.

Un alt factor de risc pre-adopție, care ar putea fi legat de simptomele ADHD crescute, în cazul copiilor adoptați este expunerea prenatală la alcool. Consumul de alcool al mamei în timpul sarcinii poate avea efecte adverse de lungă durată asupra copilului,  provocând daune fizice, neurologice și comportamentale.  Este cunoscut faptul că, expunerea prenatală la alcool poate afecta în mod direct creierul în curs de dezvoltare și poate determina afectarea funcțiilor neuropsihologice, inclusiv nivelul de atenție și activism. Într-adevăr, și copiii care cresc în propriile familii biologice expuși prenatal la alcool ar putea prezenta deficite de atenție, hiperactivitate și impulsivitate.

Deși cercetările nu au identificat până în prezent o cauză specifică, tulburarea ADHD pare să fie legată atât de factori genetici, cât și de factori de mediu. Aproximativ 40% dintre copiii cu ADHD au un părinte cu ADHD, în general tatăl. Dincolo de factorii genetici, cercetările au constatat că variabilele de mediu, cum ar fi alcoolul prenatal sau expunerea la medicamente, fumatul matern prenatal, greutatea scăzută la naștere și otrăvirea cu plumb pot pune un copil într-un risc mai mare de a dezvolta ADHD.

Este important ca specialiștii care evaluează copiii adoptabili să se abțină de la diagnosticarea sau etichetarea în grabă a unui copil mic cu ADHD (înainte de vârsta de școlarizare).  De asemenea, trebuie excluse problemele de ordin medical (de exemplu, auz și/sau probleme vizuale), precum și prezența problemelor de învățare dar, și a altor variabile de ordin psihologic.

Părintele adoptator trebuie să știe că expunerea traumatică poate provoca simptome care sugerează prezența ADHD dar, să nu fie ADHD.  De exemplu, copiii instituționalizați care au fost neglijați, expuși abuzului fizic și sexual și/sau care au experimentat diferite grade de abandon, adesea au  probleme legate de concentrare, impulsivitate și sunt ușor de distras. Acestea sunt reacții normale în fața unui eveniment anormal (de exemplu, abuzul sexual).

Este de preferat ca ADHD să fie abordat din trei puncte de vedere: medical, comportamental și educațional. Aproximativ 70-80% dintre copiii cu ADHD reacționează pozitiv la medicație, cu o creștere a atenției și a capacității de concentrare și o scădere a comportamentului problematic (de exemplu, impulsivitate și hiperactivitate). Intervențiile comportamentale sunt o componentă majoră a tratamentului iar aici rolul psihologului este esențial, atât în crearea planurilor personalizate de intervenție cât și în ghidarea familiei în procesul de implementare. Utilizarea planurilor de intervenție comportamentală  trebuie să se axeze pe întărirea pozitivă.  În plus, copilul cu ADHD își poate dezvolta  abilitățile de rezolvare a problemelor, de comunicare și de autoapărare. În cele din urmă, copilul cu ADHD poate beneficia de intervenții educaționale – acolo unde sistemul este pregătit în acest sens.  

             Majoritatea copiilor adoptabili nu vor avea ADHD. Pentru cei care au însă, există intervenții medicale, comportamentale terapii comportamentale) și educaționale eficiente, care pot face diferența în viața acestor copii.

Elena Trancioveanu – psiholog clinician.

Surse bibliografice:

·       Bowlby J. (1982). Attachment and loss: Vol. 1. Attachment. 

·       Maguire SA, Williams B, Naughton AM, Cowley LE, Tempest V, Mann MK, et al., (2015). A systematic review of the emotional, behavior  and cognitive features exhibited by school-aged children experiencing neglect or emotional abuse. 

·       Mattson SN, Crocker N, Nguyen TT. (2011). Fetal alcohol spectrum disorders: Neuropsychological and behavioral features. 

·       Miller L, Chan W, Tirella L, Perrin E. (2009). Outcomes of children adopted from Eastern Europe. 

·        Van der Vegt EJM, Van der Ende J, Ferdinand RF, Verhulst FC, Tiemeier H. (2009). Early childhood adversities and trajectories of psychiatric problems in adoptees: Evidence for long lasting effects.


        ȘI TU POŢI SĂ TE IMPLICI!
Fundatia pentru Dezvoltarea Serviciilor Sociale prin programul EuAdopt.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe website-ul nostru. Te informam ca ne-am actualizat politicile pentru a integra in acestea si in activitatea curenta a Fundatia pentru Dezvoltarea Serviciilor Sociale cele mai recente modificari propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date. Inainte de a continua navigarea pe website-ul nostru te rugam sa aloci timpul necesar pentru a citi si intelege continutul Politicii de Cookie și al Politicii de Confidențialitate. Prin continuarea navigarii pe website-ul nostru confirmi acceptarea utilizarii fisierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totusi că poți modifica în orice moment setarile acestor fisiere cookie urmand instructiunile din Politica de Cookie.