În loc de informații pe care le știi deja dacă ai ajuns până pe această pagină, mai bine să îți spunem o poveste pe care probabil nu o știi.

  

Povestea adopției

Pentru multă lume în ziua de azi, adopția este văzută ca o metodă pentru completarea familiei visate. Dar nu a fost așa mereu. Cristina Ciortan, coordonatorul Centrului de Asistență și Suport pentru Adopții din cadrul programului național #EuAdopt face o scurtă trecere în revistă a istoriei adopției pentru a înțelege mai bine reacția noastră ca români când vorbim despre acest subiect încă sensibil pentru mulți. „Studiind resorturile din spatele deciziei de a adopta”, povestește Cristina, „am încercat să înțelegem cum putem veni în întâmpinarea celor care se gândesc să devină părinți dar au încă temeri legate de reacțiile celor din jur. Dacă ar ști că practica luării de suflet sau adopției este veche în România, suntem convinși că i-ar ajuta să demonteze la rândul lor unele percepții greșite ale societății de azi”.

Spre exemplu, încă din timpul Imperiului Roman adopția era recunoscută ca având un rol foarte important. Numai că pe atunci nu interesul copilului era pus pe primul plan, ci interesul financiar sau de dobândire a puterii. Era o practică uzuală ca familiile bogate care nu aveau moștenitori bărbați să adopte tineri sau chiar adulți. Astfel, împăratul August care nu a putut avea copii, l-a adoptat pe Tiberiu. Similar, Traian a fost adoptat de împărăteasa Nerva, și Nero a fost înfiat (sau „hyiolhesia”, în limba greacă, tradus ca „a plasa un fiu”) de Claudiu.

În schimb, tinerii care nu aveau norocul de a intra într-o familie puternică, sfârșeau prin a fi sclavi.

Această practică a adopției adulților se regăsește astăzi și în Japonia, țara unde anual se soluționează aproape 100.000 de cazuri, 98% fiind tineri între 20 și 30 de ani care nu au moștenitori în momentul în care sunt adoptați (spre deosebire de anii ’60 când doar 78% din dosarele de adopție deschise se refereau la adulți). Obiceiul datează în Japonia din secolul al XIII-lea când a fost puternic susținut de cultura budistă.

Spre comparație, în Europa aceluiași Ev Mediu practica adopției dispăruse aproape cu desăvârșire, dat fiind faptul că numai rudele de sânge puteau moșteni averi sau titluri. Biserica, fiind copleșită de numărul mare de copii pe care trebuia să îi aibă în grijă în propriile „orfelinate”, a început să promoveze importanța adopției, punând pentru prima oară accentul pe beneficiile pe care ar urma să le aibă copii crescuți în familii.

La noi, la români, practica s-a numit de-a lungul timpului luare de suflet, adopțiune sau înfiere”, explică pentru viitori părinți Cristina Ciortan de la #EuAdopt. Adopțiunea o regăsim definită în „Pravila lui Matei Basarab” și mai târziu, la 1818 în „Codul lui Ion Gheorghe Caragea”, precum și în „Codul lui Scarlat Calimachi” (sau „Codica Țivilă a Moldovei”).

La 1800, pe vremea lui Alexandru Moruzi s-a elaborat <<Hrisovul pentru iothesie>>, din care reieșea că luarea la suflet a unui copil spre creștere și educare era deja o practică des întâlnită aici”. Copilul adoptat era numit „copil de suflet" pentru a-l diferenția de „copilul tru­pesc" în timp ce „părintele sufletesc" era denumit astfel pentru a se deosebi de „părintele firesc". „Evident, în ziua de astăzi nu trebuie să facem niciun fel de diferențiere între părinți, ba chiar în cazurile în care părinții biologici au avut un rol negativ asupra copilului, acesta trebuie educat să nu simtă niciun fel de aversiune față de cei din trecutul său”, spune specialistul programului #EuAdopt.

Fie că ne uităm la deciziile mai degrabă pragmatice ale antichității, sau la adopțiunile din Țările Române, sau chiar la învățăturile biblice începând cu Taina Botezului numită și „înfierea spirituală a copiilor”, concluzia este una singură, exprimată atât de frumos în limba arhaică:

Facerea de fii de suflet iaste spre mântuirea celor care n-au copii”.

Așadar, adopți pentru tine și pentru sufletul tău. De aici vei găsi și puterea să răspunzi celor care sunt reticenți la gestul tău. Sau poate că nici nu va mai conta pentru tine „gura lumii”.

Cristina 11 site

 

Cristina are peste 19 ani de experiență în asistența socială și din 2012 coordonează cu succes activitățile ce au legătură cu adopțiile, derulate de Fundația pentru Dezvoltarea Serviciilor Sociale.


        ȘI TU POŢI SĂ TE IMPLICI!