Eu şi soţul meu dorim să vă împărtăşim povestea noastră cu final fericit, aceea de a deveni părinţii adoptivi ai unui băieţel minunat.
Ne-am cunoscut în urmă cu 10 ani, anii au trecut, şi la un moment dat ne-am hotărât să avem un copil, pentru a deveni o familie împlinită şi fericită.

Acest vis de a deveni părinţi nu s-a realizat pe cale naturală şi atunci am decis să adoptăm un copil, căruia să-i dăruim iubirea noastră.
Am pornit la acest drum cu speranţa şi dorinţa de a găsi copilul care ne aştepta şi căruia să-i oferim iubirea noastră necondiţionată, căldura căminului nostru şi să-i călăuzim primii paşi în viaţă. Am simţit din suflet că ne dorim acest lucru şi putem să spunem că este cel mai frumos lucru, care ni s-a putut întâmpla.

Astfel, într-o zi am depus dosarul la DGASPC, Compartimentul Adopţii şi Postadopţii, şi în urma unor cursuri şi evaluări, am primit atestatul de familie adoptatoare.
După o perioadă de aşteptare am primit un telefon, prin care am fost informaţi că suntem în potrivire cu un băieţel. În acel moment inima mi-a tresărit şi am simţit că el va fi copilul nostru mult dorit.

La câteva zile am mers să-l vedem, aveam emoţii foarte mari. Când am ajuns la asistentul maternal, băieţelul dormea, iar când s-a trezit, s-a uitat ruşinos la noi, apoi l-am întrebat dacă vrea să vină la mine în braţe, iar el a întins mânuţele şi a stat pentru mult timp la pieptul meu. Eu şi soţul meu am început să ne jucăm, să interacţionăm cu băieţelul, iar el era foarte activ şi vesel cu noi, de parcă ne cunoşteam de o veşnicie.

Atunci am simţit că băieţelul ne-a ales să-i fim părinţi şi este copilul pe care l-am aşteptat şi va fi al nostru.
După aceea, a urmat o perioadă de potrivire practică, când noi ne-am apropiat din ce în ce mai mult şi abia aşteptam să-l luăm acasa.
Prima zi în care băieţelul nostru a venit la noi acasă, a fost parcă un vis pentru noi. I-am pus pătuţul lângă patul nostru, iar eu toată noaptea am vegheat asupra lui, ca să fiu sigură că totul este bine pentru el. Casa s-a înveselit dintr-o dată, băieţelul s-a acomodat imediat, de parcă s-a născut şi a trăit din totdeauna în casa noastră.
De când a venit la noi, ne-am dedicat în totalitate băieţelului, oferindu-i toată dragostea şi afecţiunea noastră, iar el a simţit acest lucru, astfel am ajuns să ne iubim extrem de mult.
Pe zi ce trece, băieţelul creşte în inimile noastre şi simţim din tot sufletul că este copilul nostru din totdeauna.

Băieţelul nostru este aşa cum am visat să fie copilul nostru, un copil frumos la trup şi la suflet, isteţ, afectuos, vesel, cu un glas atât de dulce atunci când rosteşte cuvintele „mami” şi „tati”.
Suntem fericiţi alături de băieţelul nostru, îl iubim şi ne iubeşte, şi ne dorim să-i îndrumăm paşii către o viaţă frumoasă şi împlinită.

ARTICOL PRELUAT: https://www.voceavalcii.ro/47193-povestea-adoptiei-noastre-avem-un-baietel-minunat-pe-care-iubim-infinit.html

Tweet

Share

0